75 de ani de când s-a născut Nichita Stănescu.
Mica mea contribuţie adusă acestei comemorări :
sâmbătă, 5 aprilie 2008
Nichita Stănescu day.
31 martie 2008.
75 de ani de când s-a născut Nichita Stănescu.
Mica mea contribuţie adusă acestei comemorări :
75 de ani de când s-a născut Nichita Stănescu.
Mica mea contribuţie adusă acestei comemorări :
vineri, 21 martie 2008
Pieces
What a month, what a month. I've been as busy as never before. After a great period of lazyness, I finally decided to go to the dentist...meh..I should've done it a long time ago, it would've been less painful. But what can I do, I was scared of the thought of sitting in a medicine-scented room, in a freaky chair, while someone is messing around with my teeth. Childish attitude, I know. I've been visiting my dentist every Wednesday ever since. It's been a month now, for God's sake, I had enough!!! But nooo...I still have to go for a couple of times. *insert sigh here* But this month had its positive aspects too. I'll have the chance to go to Strasbourg, representing my country in a contest. *yay* I've also taken part in a theatre contest, with a group of lovable
nuts(most of them...a few were
more than annoying..but what can you do..things are not always as you want them to be), and in
an english contest . At least, I can't say I'm living a dull life. In the last fortnight, I've been out
more than I've been in the last three months. I'm starting to like my new life....(except the
dentist part , of course ;) )
nuts(most of them...a few were
more than annoying..but what can you do..things are not always as you want them to be), and in
an english contest . At least, I can't say I'm living a dull life. In the last fortnight, I've been out
more than I've been in the last three months. I'm starting to like my new life....(except the
dentist part , of course ;) )
sâmbătă, 19 ianuarie 2008
luni, 7 ianuarie 2008
Desteptarea!
Asta mi-am spus şi eu , azi-dimineaţă , stând întinsă în pat , după ce-am ignorat complet , timp de 5 minute ceasul deşteptător.
Oh the joy.... E dimineaţă....e frig... e alunecuş...plouă.... pe scurt : n-am chef! (eh...cine are?)
Ziua a decurs aşa cum mă aşteptam...
În clasă zăresc aceleaşi figuri plictisite/plictisitoare. Sunt asaltată de îmbrăţişări , pupicuri ..urări de gen... "La mulţi aaaani dragă! " ....fake , all of 'em. Eh , ce poţi să faci? Aplici şi tu la rândul tău un zâmbet fals şi spui şi tu dulcegăriile de rigoare.
Cum mă aşteptam... absenţi...vreo 3.... unu' cică e la ski....despre ceilalţi doi nu pot decât să presupun în ce stare sunt.... probabil sunt în faza de recuperare.gif)
.
Prima oră...franceză... cât se poate de plictisitoare (don't get me wrong , e frumoasă limba....orele sunt cele care nu-mi plac). Totuşi...surpriză! M-am trezit că sunt chemată la răspuns. Grozav... şi pentru că n-am făcut cine ştie ce chestie inutilă , mi-a scăzut din notă un punct. 9.... e bun şi 9 ....mulţi ar fi sărit în sus de fericire dacă ar fi primit nota asta.
În rest , nu s-a întâmplat nimic interesant... Cu toţii , chiar şi profesorii , am trecut printr-o stare de amorţeală...şi de nostalgie , deh , au zburat prea repede sărbătorile.
A început o lună care se presupune a fi una agitată , cât de cât. Vor apărea şi eternii chiulangii , care suferă de sindromul "îngrăşatul porcului în ajun" , dorindu-şi să-şi îndrepte media sau să scape de corigenţă la anumite materii. Portofolii , extemporale , răspunsuri... Ore care durează muuuult prea mult....de parcă clopoţelul ar refuza cu încăpăţânare să mai sune. În ultima săptămână fete-nlăcrimate , cerând o ultimă notă de 10...ca să obţină media dorită.
Dar , în toate acestea (şi încă multe altele) constă frumuseţea anilor de liceu ... :)
Oh the joy.... E dimineaţă....e frig... e alunecuş...plouă.... pe scurt : n-am chef! (eh...cine are?)
Ziua a decurs aşa cum mă aşteptam...
În clasă zăresc aceleaşi figuri plictisite/plictisitoare. Sunt asaltată de îmbrăţişări , pupicuri ..urări de gen... "La mulţi aaaani dragă! " ....fake , all of 'em. Eh , ce poţi să faci? Aplici şi tu la rândul tău un zâmbet fals şi spui şi tu dulcegăriile de rigoare.
Cum mă aşteptam... absenţi...vreo 3.... unu' cică e la ski....despre ceilalţi doi nu pot decât să presupun în ce stare sunt.... probabil sunt în faza de recuperare
. Prima oră...franceză... cât se poate de plictisitoare (don't get me wrong , e frumoasă limba....orele sunt cele care nu-mi plac). Totuşi...surpriză! M-am trezit că sunt chemată la răspuns. Grozav... şi pentru că n-am făcut cine ştie ce chestie inutilă , mi-a scăzut din notă un punct. 9.... e bun şi 9 ....mulţi ar fi sărit în sus de fericire dacă ar fi primit nota asta.
În rest , nu s-a întâmplat nimic interesant... Cu toţii , chiar şi profesorii , am trecut printr-o stare de amorţeală...şi de nostalgie , deh , au zburat prea repede sărbătorile.
A început o lună care se presupune a fi una agitată , cât de cât. Vor apărea şi eternii chiulangii , care suferă de sindromul "îngrăşatul porcului în ajun" , dorindu-şi să-şi îndrepte media sau să scape de corigenţă la anumite materii. Portofolii , extemporale , răspunsuri... Ore care durează muuuult prea mult....de parcă clopoţelul ar refuza cu încăpăţânare să mai sune. În ultima săptămână fete-nlăcrimate , cerând o ultimă notă de 10...ca să obţină media dorită.
Dar , în toate acestea (şi încă multe altele) constă frumuseţea anilor de liceu ... :)
vineri, 4 ianuarie 2008
Psihologii
Ştiam că oamenii din ziua de azi nu apreciază un psiholog aşa cum se cuvine , dar azi , discutând cu cineva , mi-am dat seama cât de gravă e situaţia de fapt.
Mulţi cred că la psiholog se duc doar "nebunii" sau că psihologii îţi mănâncă banii , din vreme ce ei doar te-ascultă sau că psihologii n-au voie să-ţi dea sfaturi.
Ei bine , cu toţii care afirmă aceste lucruri , greşesc.
1.) Nu e nicio ruşine în a te duce la psiholog , căci cu toţii avem micile(sau mai marile) noastre complexe, probleme , fobii peste care nu putem trece singuri. Esenţial e să fii conştient că ai o problemă şi să fii dispus să schimbi ceva-n privinţa ei.
2.) Din păcate , unii psihologi chiar îţi "uşurează" considerabil portmoneul , fără să facă mare lucru. Dar aceştia sunt psihologi de mâna a doua , care fac ce se aşteaptă majoritatea oamenilor să facă : să te asculte.
3.) Adevăraţii psihologi , nu numai că te ascultă , dar te şi sfătuiesc , dacă le prezinţi în detaliu problema. De fapt , ei ar putea face lumea asta mai bună (nu ,nu exagerez deloc) dacă oamenii le-ar da importanţa pe care-o merită. În America (şi nu numai) sunt consilieri de cuplu (care sunt tot psihologi). Ei ajută la menţinerea echilibrului , armoniei între doi parteneri. Gândiţi-vă ce bine ar fi să avem astfel de psihologi şi în România...s-ar reduce violenţa în familie/cuplu.
Ce bine ar fi dacă în şcoli , la orele de dirigenţie , ar veni câte-un psiholog să discute cu copiii (că doar viitorul se află-n mâinile noii generaţii, nu? ) , să-i ajute să scape de complexe , să-i ajute să fie mai toleranţi cu cei din jur.
De ce credeţi că multe tinere suferă de anorexie , bulimie? Din cauza complexelor... Cu ajutorul unui psiholog ,nu s-ar ajunge la aceste tulburări psihiatrice. E necesar ca adolescentele din ziua de azi să înveţe să se aprecieze aşa cum sunt , să-şi iubească propria persoană.
Însă , în România , nu se pune prea mare preţ pe psihologie , şi mulţi tineri care se simt atraşi de meseria de psiholog , trebuie să-şi uite visul , căci acesta n-ar avea un viitor bun.
Mentalitatea oamenilor privind acest subiect (şi nu numai) trebuie să se schimbe ,pentru a trăi într-o comunitate mai bună .
Mulţi cred că la psiholog se duc doar "nebunii" sau că psihologii îţi mănâncă banii , din vreme ce ei doar te-ascultă sau că psihologii n-au voie să-ţi dea sfaturi.
Ei bine , cu toţii care afirmă aceste lucruri , greşesc.
1.) Nu e nicio ruşine în a te duce la psiholog , căci cu toţii avem micile(sau mai marile) noastre complexe, probleme , fobii peste care nu putem trece singuri. Esenţial e să fii conştient că ai o problemă şi să fii dispus să schimbi ceva-n privinţa ei.
2.) Din păcate , unii psihologi chiar îţi "uşurează" considerabil portmoneul , fără să facă mare lucru. Dar aceştia sunt psihologi de mâna a doua , care fac ce se aşteaptă majoritatea oamenilor să facă : să te asculte.
3.) Adevăraţii psihologi , nu numai că te ascultă , dar te şi sfătuiesc , dacă le prezinţi în detaliu problema. De fapt , ei ar putea face lumea asta mai bună (nu ,nu exagerez deloc) dacă oamenii le-ar da importanţa pe care-o merită. În America (şi nu numai) sunt consilieri de cuplu (care sunt tot psihologi). Ei ajută la menţinerea echilibrului , armoniei între doi parteneri. Gândiţi-vă ce bine ar fi să avem astfel de psihologi şi în România...s-ar reduce violenţa în familie/cuplu.
Ce bine ar fi dacă în şcoli , la orele de dirigenţie , ar veni câte-un psiholog să discute cu copiii (că doar viitorul se află-n mâinile noii generaţii, nu? ) , să-i ajute să scape de complexe , să-i ajute să fie mai toleranţi cu cei din jur.
De ce credeţi că multe tinere suferă de anorexie , bulimie? Din cauza complexelor... Cu ajutorul unui psiholog ,nu s-ar ajunge la aceste tulburări psihiatrice. E necesar ca adolescentele din ziua de azi să înveţe să se aprecieze aşa cum sunt , să-şi iubească propria persoană.
Însă , în România , nu se pune prea mare preţ pe psihologie , şi mulţi tineri care se simt atraşi de meseria de psiholog , trebuie să-şi uite visul , căci acesta n-ar avea un viitor bun.
Mentalitatea oamenilor privind acest subiect (şi nu numai) trebuie să se schimbe ,pentru a trăi într-o comunitate mai bună .
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
